Am scris cu ceva vreme în urmă despre normele impuse de „onor” Ministerul Învăţământului cadrelor didactice. Şi aşa tracasate de veşnicele schimbări de partide, de miniştri, de inspectori, de directori, de programe şcolare, de manuale (toate în funcţie de cum s-a nimerit să-i cadă „pleaşca”) şi încă multe altele.

Iar dacă nu m-ar fi enervat marele „comandant” al „Bricului Ion” (care nu a priceput să caute înregistrarea spectacolului „Divertis” care se numea „Corabia speranţei”, de cu ceva ani în urmă), adică onorabilul Traian Băsescu, poate aş mai fi aşteptat să scriu aceste rânduri. Dar când îţi vine preşedintele ţării în pragul bacalaureatului de dinaintea terminării ultimului mandat al său pentru a-ţi spune că, de fapt, copiii ar fi extraordinar de buni dacă dascălii lor nu ar fi slab pregătiţi... Scuze, parcă îmi vine să-i spun o vorbă ca-ntre poporeni. Dar mă abţin, până mă voi reîntâlni faţă în faţă cu el. În fine, Băsescu arbitrează şi joacă, în acelaşi timp, de vreo două mandate. Unul de patru, unul de cinci ani (cu o mică întrerupere). Până acum, când ai săi erau la putere, nu a sesizat lucrul acesta? Până acum nu şi-a dat seama că miniştri acreditaţi de el în funcţie au făcut, hai să-i spunem, „varză” din învăţământul românesc? Că oamenii care sunt angajaţi să fie profesori nu pot fi în acelaşi timp şi birocraţi şi să trebuiască să completeze tot felul de tâmpenii impuse de ministeriabili în loc să se ocupe cu educaţia juniorilor? Că acele cadre didactice sunt mai mult supuse oprobiului public decât lăsate să-şi îndeplinească misiunea şi asta pe salarii de tot plânsul? Sau, poate, se doreşte ca România să devină o naţiune de proşti (mă refer la pregătire, nu la intelect) pentru a fi mai uşor manipulată?!

DAN T. GÜRTESCH

P.S. Ferească Dumnezeu, însă, să nu se întâmple ca în discuţia dintre Vodă Lăpuşneanu şi „ministrul” său