Organizarea referendumului se poate face doar după consultarea Parlamentului, care poate emite un punct de vedere în 20 de zile, la terminarea acestui interval procedura considerându-se îndeplinită chiar dacă Legislativul nu şi-a exprimat poziţia.
Conform articolului 11 din Legea referendumului, "preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum cu privire la probleme de interes naţional".
"Problemele care se supun referendumului şi data desfăşurării acestuia se stabilesc de Preşedintele României, prin decret", se arată la alineatul 2 al articolului.
Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României urmează să fie exprimat, printr-o hotărâre adoptată în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea preşedintelui.
Dacă Parlamentul nu îşi transmite punctul de vedere în termenul de 20 de zile, şeful statului emite decretul privind organizarea referendumului după expirarea acestui termen, procedura constituţională de consultare a Parlamentului considerându-se îndeplinită.
Limitarea la 300 a numărului de parlamentari implică modificarea Legii privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, în timp ce instituirea Parlamentului unicameral implică modificarea Constituţiei.
Preşedintele Traian Băsescu declara, în 7 martie, că punctul de pornire pentru modificarea Constituţiei trebuie să fie referendumul din 2009 privind legislativul unicameral cu 300 de parlamentari, iar orice altă variantă i-ar situa pe cei care o aplică "deasupra voinţei poporului".
"Nimeni nu poate ignora articolul 1 din Constituţia României, care precizează foarte clar că suveranitatea este a poporului, se exprimă în mod direct prin aleşi sau
