In sistemul cultural al Romaniei ultimului deceniu se asociaza confuzia organizata a valorilor, disolutia autonomiei intelectualilor, declinul calificarilor, refugiul in abordarea trecutului, umplerea vietii publice cu sofisme, atractia atitudinii pretins „apolitice", slaba dezbatere publica, abstinenta intelectualilor, lipsa de abordari elaborate asupra alternativelor Romaniei.

Odata ce o parte a celor mai putin calificati au preluat posturi de decizie si din momentul in care dezbaterea publica s-a degradat, iar standardele culturale s-au deteriorat, confuzia valorilor s-a intins. Se crede ca taierea salariilor si concedierile sunt „reforma statului", iar stagnarea este luata drept „stabilitate politica". Dublata de un „conflict al generatiilor", cultivat politic dupa 2005, aceasta confuzie a ajuns sa domine scena. Confuzia valorilor este accentuata suplimentar de fabricarea de dosare pentru a discredita intelectualii si de eforturile fostei guvernari de a confisca teme precum decomunizarea tarii, apartenenta europeana, orientarea proatlantica. Reforma educatiei a fost inlocuita cu incropeli inspirate, asa-zicand, „de la dreapta" europeana, in fapt - cum un distins Cardinal observa - din ideologii ale anilor treizeci (Nae Ionescu fiind aici inspirator). Declinul calificarilor, pe care Alan Greenspan (in The Age of Turbulence, 2006) il anticipa pentru Europa, a luat deja avant in Romania. Eforturile celor care au condus tara dupa 2004 au fost de a pune in centrul dezbaterii publice trecutul, lasand neacoperita prelucrarea prezentului si configurarea viitorului. Aceasta configurare a alternativelor de evolutie a tarii a ramas in seama catorva personalitati, cata vreme mare parte a intelectualilor ramane prizoniera confuziei dintre apartidism si apolitism si clameaza, ca un fel de morala, abstinenta politica. Apolitismul este invocat cu atat mai vocal cu cat