Săptămâna trecută, la Grupul Şcolar „Moga Voievod” din Hălmagiu s-a petrecut un eveniment deosebit: întâlnirea de 38 de ani a celor care au absolvit clasele a VIII-a A şi a VIII-a B în anul şcolar 1974/1975. Risipiţi prin cele patru zări, realizaţi după vocaţia, norocul şi ambiţia fiecăruia, absolvenţii de acum aproape patru decenii s-au aşezat pe treptele de la intrarea în instituţie şi au aşteptat, cu mari şi justificate emoţii, sunetul clopoţelului de intrare în sala de clasă. Abia acum mi-am dat seama câtă dreptate avea cunoscutul critic şi estetician italian Benedetto Croce, care spunea despre un vers al lui Serghei Esenin că este un vers rotund, un vers perfect: „Râde pân’ la lacrimi clopoţelul.” Când a sunat clopoţelul, am văzut în ochii absolvenţilor exact cele două trăiri ale lui Serghei Esenin: lacrimile provocate de emoţiile şi de bucuria reîntâlnirii, laolaltă cu lacrimile scurse în amintirea colegilor şi profesorilor trecuţi întru’ Domnul. Îmbrăţişările bucuriei s-au petrecut pe scările Liceului, iar lacrimile de aducere aminte s-au scurs în cimitirul din localitate, unde odihnesc o parte dintre foştii absolvenţi, împreună cu cei doi profesori-diriginţi. La mărmintele lor, elevii de-atunci şi oamenii maturi de astăzi au depus coroane de flori. Gazdă bună, doamna profesoară Viorica Florea, directorul Liceului din Hălmagiu din acea vreme, i-a întâmpinat pe foştii elevi şi i-a invitat în sala de clasă. Mai departe, doamna profesoară Gligor Silvia a fost împuternicită să strige catalogul. Cu emoţii puternice şi cu alese cuvinte, fiecare dintre foştii absolvenţi de acum 38 de ani şi-au expus în faţa claselor reunite parcursul vieţii de până acum. Fiecare este o istorie vie, după cum fiecare dintre domniile lor s-au bucurat de realizările tuturor. Unii au rămas în sat, alţii au plecat la oraş. Unii au devenit funcţionari, alţii intelectuali. Unii au ajuns