Alcǎtuirea legilor, inclusiv a celei fundamentale, este în orice democraţie sarcina elitelor, poporul intervenind prin aprobarea sau respingerea a ceea ce i se oferǎ, eventual prin sancţionarea electoralǎ a celor care fac sau promoveazǎ legi proaste. Consultarea popularǎ în procesul de scriere a legilor e un dezirat niciodatǎ pe deplin realizabil.
USL şi-a propus ca modificǎrile pe care le va aduce Constituţiei sǎ fie rezultatul unei largi dezbateri, motiv pentru care a instituit un organism – Forumul Constituţional – menit sǎ instituţionalizeze participarea societǎţii la elaborarea proiectului Constituţiei revizuite.
Practic, Forumul Constituţional a lucrat timp de trei luni ajungând sǎ colecteze, în urma dezbaterilor organizate în ţarǎ şi a mesajelor primite direct de la organizaţii ne-guvernamentale şi cetǎţeni, un numǎr impresionant de propuneri de amendamente. O parte sunt sintetizate în raportul final care a fost publicat şi înaintat Comisiei de revizuire a Constituţiei. Restul propunerilor au fost colectate în anexe. Efortul celor care au lucrat în cadrul Forumului Constituţional este de lǎudat ; din pǎcate, modul în care este utilizat rezultatul acestei munci în cadrul Comisiei mi se pare derizoriu.
În primul rând, din relatǎrile presei reiese cǎ sunt discutate doar amendamentele incluse în raportul propriu-zis, nu şi cele din anexe, deşi s-a promis ca absolut toate propunerile vor fi luate în considerare. Apoi, nu este permis accesul autorilor propunerilor la dezbateri. S-a argumentat (de cǎtre senatorul Chiuariu) cǎ au fost câteva mii de persoane şi organizaţii care au formulat propuneri, şi cǎ ar fi fost imposibilǎ prezenţa acestora în sala Comisiei. Argumentul, pe lângǎ cǎ porneşte de la o cifrǎ exageratǎ, e de rea-credinţǎ, cǎci în fiecare şedinţǎ se discutǎ amendamentele referitoare la un numǎr limitat de articole, iar unele organiza
