După focusul polonez de la ediţia de anul trecut a FITS, mi-am dat seama că teatrul polonez este unul dintre cele mai incisive din Europa. Cu spectacolul lui Jan Klata de anul acesta, se confirmă o tendinţă puternică în Polonia de a chestiona probleme dure ca identitatea naţională, naţionalismul, antisemitismul polonez etc. O piesă despre mamă şi patrie pune trei mari probleme: relaţia mamă-fiică în care fiecare este victima şi călăul celeilalte, relaţia om- patria mamă, la fel de complexă şi accidentată în care omul recunoaşte tarele patriei –antisemitismul, de exemplu –şi societatea de tip matriarhal din Europa de Est în sensul că, în relaţia cu copilul, părintele dominant este mama. Personajul - singurul - este un cor cu tipologii feminine diferite, inclusiv un travestit, care execută cu regularitate un dans tribal pe diverse teme muzicale, de la Wagner la Deep Purple. Spectacolul este foarte puternic şi atinge puncte sensibile din relaţia fiecărui spectator cu mama. Voi reveni asupra lui.
DE ACELASI AUTOR Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 3 Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 1 Despre dragoste şi alte vînătăi Regresul progresului Seria de spectacol lectură- secţiunea „Vigil Flonda”, numtă după marele actor al Sibiului pe care mi-l amintesc în rolul Prinţului Mişkin din Idiotul lui Andry Zholdak - se deschide cu un text polonez, Primarul, partea I de Malgorzata Sikorska-Miszcrzuk. Piesa ar putea fi plasată în zona posdramaticului absurd, dar mai interesantă decît forma mi s-a părut conţinutul. Povestea pleacă de un fapt istoric: într-un orăşel polonez, populaţia de origine evreiască este ucisă în Al Doilea Război Mondial (detaliile sunt oribile - nu există un cimitir cu aceste victime întrucît li s-a dat foc într-un hambar, există doar un monument). Odios este că asasinii sunt polonezii. De aici, textul o ia în
