Administraţia americană pentru informaţii în domeniul energiei a publicat zilele trecute prima estimare la nivel global a rezervelor de hidrocarburi de şist recuperabile cu ajutorul tehnologiilor actuale.

Potrivit raportului, România ar dispune de rezerve de gaz de şist nedovedite de aproximativ 1.500 miliarde metri cubi, în condiţiile în care consumul anual este în acest moment de 14 miliarde anual, şi de rezerve de petrol de şist de 300 milioane de barili, în condiţiile în care rezervele convenţionale de petrol sunt estimate la 600 milioane de barili. Estimarea EIA nu ia în calcul rezervele din Marea Neagră.

Faţă de precedenta estimare, din 2011, a Departamentului Energiei al SUA, can-tităţile de hidrocarburi de şist recuperabile au crescut spectaculos nu pentru că ar fi fost descoperite zăcăminte noi, ci pentru că definiţia a ceea ce înseamnă „recuperabil“ s-a modificat ca urmare a dezvoltării în ritm accelerat a tehnologiilor de exploatare – forajul orizontal şi mult hulita fracturare hidraulică –, devenite mai eficiente, dar şi mai sigure.

În Statele Unite, revoluţia hidrocarburilor de şist a făcut ca 30% din consumul intern de petrol şi 40% din cel de gaze naturale să fie asigurate din aceste resurse la un preţ al energiei de două ori mai mic decât cel practicat în Uniunea Europeană. Acest fenomen, care a produs schimbări semnificative în economia globală şi este pe cale să genereze nu doar o revoluţie energetică şi industrială, dar şi una politică, a fost înţeles de responsabilii europeni, care după o serie de tergiversări de natură politică şi după un eşec de proporţii al aşa-ziselor scheme verzi au dat undă verde gazelor de şist la summitul de la sfâr-şitul lunii mai, iar Comisia Europeană s-a angajat prin vocea preşedintelui Barroso ca până la sfârşitul anului să elaboreze cadrul de reglementări care să permită „exploatarea în sigu-ranţă