Meserie de culegător, brăţară de aur. Natura îi scapă pe mulţi de foame peste vară. Pieţele din Valea Jiului sunt pline de culegători care închiriază un spaţiu de vânzare cu ziua, numai pentru a-şi vinde producţia sezonieră de fructe de pădure, soc, ciuperci, muguri de brad. De ce nu se investeşte în centre de preluare şi ambalare a fructelor de pădure?
Preţurile
Acestea sunt acceptabile, ba mai sunt şi negociabile. Frăguţele se pun la vânzare cu 8 lei, unii le dau cu 7 lei. Dar dacă ai bani de cantităţi mai mari, mai este loc de negociere. Afinele, mărunte şi negre, sunt vândute la caserolă, 200 de grame - 5 lei, sunt şi caserole de 500 de grame - 10 lei. Şi socul este pe tarabele din Vale, la vedere, frumos mirositor. Este şi cel mai ieftin, 1 leu grămada.
Treaba este că nu se poate identifica de unde este cules. Dacă a fost luat de pe marginea drumului, unde acumulează mereu gaze de la ţevile de eşapament, este posibil să nu fie tocmai sănătos. Mugurii de brad se dau cu 7 lei grămada.
Dintre acestea doar socul şi ciupercile sunt mai lesne de cules. Recoltarea celorlalte fructe de pădure presupune un efort mai mare. Ca să strângi câteva kilograme de afine trebuie să-ţi juleşti puţin degetele.
Unde sunt centrele de colectare?
Europa de Vest are şi acum cerere mare de fructe de pădure ambalate, sau pastă din acestea. Cu toate că la noi este zonă propice pentru aşa ceva, abia dacă se mişcă lucrurile în domeniu. Afinele, în Europa, sar de 2.500 de euro tona. Noi cumpărăm din magazine fructe de pădure congelate, şi maxim o mână de fructe proaspete de la comercianţii de sezon, dar nu reuşim să mobilizăm investiţii de acest fel în Valea Jiului.
Avem doar două produse tradiţionale de acest fel: Pasta de măceşe „Valea Jiului” şi Pasta de cătină „Valea Jiului”. Pe care le comercializează, în funcţie de sezon
