Un publicist şi geolog englez a dezvăluit într-un jurnal de călătorie apărut în Londra, în 1962, cât de mare a fost şocul primelor sale întâlniri cu comunităţile de ţigani care locuiau în tabere de corturi pe malul râurilor Mureş şi Strei şi la marginea orăşelelor hunedorene ale secolului XIX.
David Thomas Ansted şi-a publicat impresiile despre zona Hunedoarei, după mai multe zile petrecute călătorind dintr-un oraş în altul, în ţinutul Transilvaniei din urmă cu 150 de ani. Jurnalul său, publicat sub titlul „A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1962” poate fi considerat unul dintre primele ghiduri de călătorie care conţinea informaţii specifice pentru străinii interesaţi să viziteze aceste locuri.
„Deva e un oraş mare, bine situat şi cu clădiri frumoase. Te acomodezi în hanurile ei iar oamenii te întâmpină cu voioşie, ceea ce este foarte plăcut vederii”, scria londonezul în jurnalul său de călătorie. Mai puţin pitoreşti i s-au părut ruinele cetăţii distrusă de o explozie. Un alt reper turistic al zonei descris de autor era Săcărâmbul, numit Nagyag la acea vreme. Ansted scria despre aurul şi minerale din Săcărâmb şi de cantitatea considerabilă de aur extrasă din minele oraşului.
Ruinele castelului, neglijate după incendiul din 1854
Călătoria din Deva în Hunedoara a durat aproape trei ore, cu căruţa trasă de cai. În Hunedoara, David Ansted a fost cazat într-un han şi s-a arătat impresionat de ospitalitatatea localnicilor. „Am fost în oraşe mai mari, unde însă nu m-am acomodat mai bine ca în Hunedoara”, scria englezul. Singura clădire cu adevărat remarcabilă i s-a părut castelul, pe care îl descria minuţios. Foto Castelul Corvinilor în secolele trecute
”Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării lor care i-a urmat acestuia. Sala mare
