Spaniolul a câştigat pentru a 8-a oară Roland Garrosul, dar acest trofeu are o însemnătate aparte: e primul Grand Şlem de la revenirea în circuit după o absenţă de opt luni.

Pe 3 iunie, Rafael Nadal a împlinit 27 de ani. L-a bătut în aceeaşi zi pe japonezul Kei Nishikori, numărul 13 mondial, dar n-a sărbătorit, deoarece se gândea deja la semifinala contra lui Novak Djokovici, liderul mondial al tenisului masculin. Peste patru zile, Rafa avea să-l învingă pe sârb, după un meci fabulos, terminat cu 9-7 în setul decisiv. A fost a devărata finală de la Roland Garros, pentru că ce a urmat în ultimul act al competiţiei a fost doar o formalitate. Nadal l-a bătut pe conaţionalul său, David Ferrer şi a câştigat trofeul. Previzibil, ar spune unii, ţinând cont că e al optulea Grand Şlem franţuzesc din vitrina spaniolului. Openul din capitala Franţei are însă o strălucire aparte. E primul trofeu luat de la revenirea în circuit. Nadal a stat opt luni, din cauza unui afecţiuni grave la genunchiul stâng şi au fost momente când nu ştia dacă va mai juca tenis. Sindromul Hoffa, cel care l-a lovit pe tenismen, e o inflamare a ţesutului gras interrotulian. O accidentare mai puţin obişnuită, dar păcătoasă şi provocatoare de dureri cumplite. O accidentare care a necesitat pauză îndelungată şi un tratament de recuperare monoton. „Nu e ca atunci când îţi rupi mâna şi aştepţi să vezi dacă s-au sudat oasele”, a explicat Nadal.

Separarea părinţilor l-a afectat mult

Cu ajutorul medicilor, al prietenilor şi familiei, Rafa, considerat cel mai bun stângaci din istoria tenisului, s-a întors. A depăşit a doua mare cumpănă a carierei, după cea din 2009. Atunci a avut o cădere de formă cumplită, părând istovit fizic, dar şi psihic, din cauza problemelor din familie. Părinţii săi vroiau să divorţeze, după 30 de ani de csănicie. O veste devastatoare pentru sportivul, care avea noţiunea