El a fost şi a rămas un ţăran înduhovnicit şi atunci când a fost înălţat la rangul de arhimandrit, şi când a scris cărţi de teologie, când s-a întâlnit cu mitropoliţi şi patriarhi ori atunci când l-a primit în chilia lui austeră pe marele poet creştin Ioan Alexandru.

Îndrumarea duhovnicească şi sfaturile practice de viaţă făceau casă bună la părintele Cleopa cu milostenia. Ştiam de la mama despre rostul acesteia în economia faptelor creştinului. Ea nu avea o credinţă elaborată şi nu se întemeia pe lecturi ori citate meşteşugite din cărţile sfinte, cât mai ales pe una ţărănească, simplă. A fi bun creştin era sinonim, înainte de toate, cu a-ţi iubi semenii, cu deosebire pe cei aflaţi în nevoie ori suferinţă, oferindu-le ceva din mult-puţinul tău. Nu avea cineva vacă, mama îl afla repede şi mă expedia cu darul de lapte. Îmi amintesc despre aceea că ea nu mânca niciodata din fructele pomului înainte de a oferi de pomană. Venea un călător însetat la poartă - noi locuind la răscruce de drumuri - mama mă trimitea cu o ulcică de vin. Era o practică obişnuită în acele vremuri, nu doar la casa noastră. Reconstituind din unghi pragmatic faptele, dacă era prea mult vin, oricum nu ţi-l cumpăra nimeni, aproape toţi consătenii învrednicindu-se să aibă, iar de-l adăposteai în cantităţi prea mari, mama ştia pe cineva din preajmă ce ar fi zăbovit mai mult pe lângă butoi. De aceea avea înţelesuri mai adânci şi subtilităţi la care nu toţi ai casei subscriau de îndată, gestul ei de a oferi din preaplinul de vin. Această solidaritate întru omenie este prima experienţă creştină de care am avut parte. Mi-am amintit de toate acestea în contextul evocării părintelui Cleopa, deloc întâmplător, întrucât el a fost şi a rămas un ţăran înduhovnicit şi atunci când a fost înălţat la rangul de arhimandrit, şi când a scris cărţi de teologie, când s-a întâlnit cu mitropoliţi şi patriarhi ori