- Editorial - nr. 112 / 11 Iunie, 2013 Va mai amintiti? Au inceput, mai intai prefacuti de ocazie si tematori, oarecum doar de ochii lumii, cu forumurile cetatenesti de pe la Savadisla, Valea lui Mihai, Miercurea Nirajului… Faceau primii pasi spre scenariile rocambolesti, de culise, gata pregatite, care urmau sa fie aplicate mai apoi, cand se vor ivi ocazii prielnice. Doar asta au pregatit ei inca din decembrie 1989! Apoi, din ce in ce mai zgomotosi, mai sonori, la indemnul Budapestei, pe vremea in care Jezsenszki Geza indemna secuii "sa tina uscat praful de pusca”, pentru orice eventualitate, a fost sarbatorit 15 martie, nu doar in Ungaria, ci pe pamantul romanesc al Ardealului, au aparut pretentiile tablelor bilingve de la intrarile in si iesirile din localitatile ardelene cu populatie maghiara. Pretentii la inscriptionari bilingve, in institutii ale statului roman, si la limba maghiara in justitie si administratie. Iar guvernantii le-au oferit, cu darnicie de nabab, tot ce ei cereau, ca doar mereu aveau nevoie de ei si ii luau la guvernare pe strutocamili stii UDMR, nici uniune culturala, nici partid, singura exceptie in Romania de la Legea Partidelor Politice, prin neinregistrarea la Tribunalul Bucuresti, asa cum pretinde legea, devenita pentru unii muma, pentru altii ciuma! "Sa le dam – gandeau guvernantii romani –, ca se vor potoli!”. Numai ca (nu asa se spune?) pofta vine mancand! Li s-a dat, pe atunci, degetul, apoi, mai tarziu, au apucat si mana darniciei tradatoare! Iar timpul a trecut. Ei nu s-au multumit, de la o zi la alta, de la o luna la alta, de la un an la altul, cerand tot mai multe privilegii, supradrepturi, ca drepturi au chiar mai multe decat romanii majoritari, clocind noi si noi scenarii diversioniste la adresa Constitutiei, a "statului national unitar”, a sigurantei nationale si a integritatii teritoriale a Romaniei. Marko Bela, pe atunci lid