“Naţionala” sub 21 de ani a mai bifat o ruşine. Sînt şanse mari să nu învăţăm nimic nici de data asta.
Feroezii vorbesc, românii, nu. Nu au acceptul federaţiei. Al Federaţiei Române de Fotbal. Dar poate că românii vorbesc pe terenul de fotbal, nu aşa se spune? Acolo se exprimă ei, în acel loc mitic de forma unui dreptunghi de culoare verde. Acolo înşiră ei mărgăritarele muncii şi transpiraţiei lor. Aiurea! Tinerii noştri românaşi sub 21 de ani nu prea au vorbit nici pe teren, fiindcă au terminat amicalul cu Insulele Feroe cu un 2-2 trist ca iarna boreală. Presărat, susţin puţinii martori oculari (cum sună chestia asta, chiar ca după un consult de specialitate la oculist!), cu numeroase ocazii ale nordicilor, care danezi, care urmaşi ai unor călugări irlandezi.
Colegii mei Gabi Berceanu şi Răzvan Luţac au scris un material superdocumentat, reuşind să identifice o mulţime de cauze care au generat mediocritatea echipei României Under 21 antrenate de Emil Săndoi. Erori şi inconsecvenţă în selecţie, urmare cumva logică şi a lipsei de trecut profesional al lui Săndoi. Jucători demotivaţi înainte de a arăta că sînt măcar la nivelul de promisiuni reale. Aceiaşi jucători care vin cu deprinderi fotbalistice aproximative de la cluburile-mamă. Care cluburi nu produc, pentru că au adoptat filosofia importurilor în căutarea de performanţe instant. Peste toate, o conducere a federaţiei pasivă şi contemplativă în faţa mediocrităţii care seamănă din ce în ce mai tare cu dezastrul.
E loc pentru mai rău, pare să spună acest 2-2 obţinut în compania unei selecţionate a capitalei feroeze Thorshavn, întărită cu oameni de la celebrele citadele fotbalistice Nororagota şi Sorvagur, localităţi cu 538, respectiv 900 de locuitori. Se poate să ne facem şi mai tare de rîs atît timp cît ţinem nasul pe sus. Fiindcă, fără să ne fi cunoscut pînă acum, iată ce au remarcat tinerii no
