Dan Voiculescu a reuşit să creeze un imperiu media prin care să controleze partide, opinie publică, să-şi negocieze cariera politică, de afaceri şi, în ultimii doi ani, libertatea.

Dan Voiculescu înseamnă trecutul co­munist pe care l-a exploatat din plin, de­gringolada anilor ’90 şi politica strâm­bă prin care a ajuns, după 23 de ani, principalul obstacol în parcursul democratic şi prooccidental al Ro­mâniei.

Reţetabanilor

Începând din 1982, Dan Voiculescu a fost director general la Oficiul Argus - prima interfaţă a Securităţii cu oa­menii de afaceri străini, înţesată de ofi­ţeri acoperiţi DIE -, dar, în fapt, era reprezentantul firmei cipriote Cres­cent Commercial & Maritime Cyprus în România, societate con­tro­lată de Securitate. Firma Crescent avea indicativul UM 0544 în actele Se­curităţii, era în relaţii directe cu În­tre­prinderea de Comerţ Exterior (ICE) „Dunărea“, firmă a Securității, con­dusă de generalul Constantin Gavril. Acesta i-a fost şef lui Voiculescu până în 1989 şi este acum arestat în aşa-nu­mitul „dosar al bancherilor“, fiind acu­zat de sprijinirea unui grup in­fracţional organizat, care ar fi pre­ju­diciat trei bănci comerciale cu suma de 22 de milioane de euro.

După moartea lui Nicolae Ceauşescu şi a fratelui acestuia, Marin Cea­u­şes­cu, apropiat colaborator al lui Dan Voiculescu în activitatea de comerţ exterior, conturile companiei Cres­cent, pe care a coordonat-o pre­şedintele PC, au dispărut. Anchetele s-au blocat şi, în final, nimeni nu ştie care a fost destinaţia banilor din acele conturi, cine a pus mâna pe acei bani sau măcar ce sume au existat în con­turi.

Traseul pe care compania Grivco, adi­că Grupul Industrial Voiculescu şi Com­pania, l-a parcurs încă din 1990 este unul extrem de interesant. Firma s-a dezvoltat rapid, prin aporturi suc­cesive de capital care au făcut ca, la 28 mai 1991