De la administrarea naţională la dictatura eficientizării impuse de distribuitorii de energie din România

Doamnelor şi domnilor,

            Am să vorbesc astăzi despre atitudinea autisto-dictatorială pe care furnizorii de energie au instaurat-o în România ultimilor 15 ani, de când au început privatizările acestor operatori naţionali.

         Îşi aduce aminte toată lumea de perioada de teroare a facturilor primite de la Romtelecom odată cu vânzarea acestuia către un operator grec. Au fost ani la rând în care românii nu înregistrau un stres mai mare decât înştiinţările succesive despre scumpirea serviciilor telefonice, unilaterale din poziţia de monopol, pe care noi toţi, din cauza puţinătăţii veniturilor, abia reuşeam să le acoperim. Acele vremuri au trecut însă, din fericire datorită multiplicării ofertelor şi automat, a reducerii facturilor.

           Spre deosebire însă de situaţia din domeniul comunicaţiilor, cea din domeniul furnizării de energie a rămas neschimbată şi tinde să se transforme din autocraţie în dictatură. La îndemnul UE de a liberaliza şi dezetatiza piaţa, succesivele guverne ale ţării au plasat, pentru că nu pot numi vânzare ceea ce au făcut, în mâna unor operatori străini, poziţiile monopoliste de furnizori de energie (gaz, electricitate şi petrol). Astfel, am ajuns astăzi, noi politicienii, în urma deciziilor superficiale luate în timp, să administrăm sau guvernăm o populaţie nedreptăţită, pentru care, lucru şi mai rău, nici nu mai putem face mare lucru din acest punct de vedere. Aceasta fie datorită ”profesionalismului” celor care au negociat înstrăinarea activelor, fie datorită presiunii termenelor pe care le-am avut de respectat, aşa încât am închis dosare de prea multe ori fără să ne mai gândim la ceea ce urmează să li se întâmple propriilor cetăţeni.

            Primesc astăzi scrisori, stimaţi colegi politi