Români, vi se pregăteşte ceva! O nouă pagubă! Ei şi ce, parcă-i prima!, o să zică cei mai optimişti dintre dumneavoastră. Nu e prima, dar e atît de mare, că s-ar putea să nu o mai puteţi duce în spate şi pe asta, pe lîngă toate cele pe care le-aţi încărcat deja pe umeri, fără să crîcniţi. E vorba despre paguba pe care o sapă la temelia casei fiecăruia dintre noi abrambureala croită să ne ţină loc de Constituţie. Ştiu foarte bine că omul care se scoală de dimineaţă cu grijă, da ştii... grijă, nu glumă!, pentru ce i-o mai aduce ziua de azi (la aia de mîine nici vorbă să-i mai dea mîna să se gîndească!) o să zică: Ei, ce atîta larmă şi cu Constituţia asta?! Au scris una şchioapă, prin '90, au operat-o de vreo două ori, şi a mers şontîc; acum or s-o revizuiască şi, probabil, o să trebuiască să-i punem proteze, ca să se mişte de ici, colo, măcar prin casă! N-au decît, dacă atît îi duce capul!
Aşa ar fi, dacă luăm Constituţia doar ca pe un simplu text, iar disputele în jurul său, doar ca materie primă pentru ciondăneală politică! În realitate, textul constituţional este ADN-ul plus ARN-ul societal din care se dezvoltă mai apoi toate formele instituţionale, de la cele politice şi economice, pînă la cele administrative şi culturale, plus raporturile funcţionale şi de putere dintre ele. Cu cît mai afectată de erori este această materie primordială, cu atît mai debil, mai tarat, mai puţin apt de viaţă, devine produsul de concepţie ajuns la maturitatea dezvoltării sale. Dacă nu vă plac comparaţiile biologice, am una mai simplă, inginerească! Aţi văzut dumneavostră vreo construcţie solidă, rezistenţă în timp, funcţională, estetică, ridicată pe o temelie cu găuri, plină de infiltraţii, fără priză şi strîmbă pe deasupra? Acum, închipuiţi-vă că pe o astfel de alcătuire alandala se află nu o casă, ci un bloc cu 30 de etaje, iar dumneavoastră sunteţi fericitul locatar al apar