- Social - nr. 112 / 11 Iunie, 2013 Existau si alte voci in Romania care, la unison cu ceea ce concluziona Ghibu, erau de parere ca procesul intentat de cercurile unguresti revizioniste viza nu atat problema de fond, cat mai degraba mentinerea permanent treaza a opiniei publice internationale asupra Ungariei, redusa la teritoriul national de Conferinta de pace de la Paris din 1919. In cuprinsul ziarului saptamanal muresean "Inainte” , nr. 14 din 14 mai 1933, directorul publicatiei, dar si autor al articolului cu titlul "Revizionismul”, dr. Ilie Oteleanu, scria indignat despre faptul ca taranii unguri, improprietariti pe pamant romanesc in urma dominatiei romanesti, doresc ca pamanturile lor sa fie date maghiarilor de la Budapesta. Oteleanu isi incheia articolul afirmand ca "Daca vom admite vreodata revizionism nu-l vom admite decat pe cel al minoritatilor”. In ziarul "Viitorul Muresului”, organ al Partidului Liberal – organizatia de Mures –, in nr. 1 din 5 septembrie 1925, a aparut articolul "Chestia colonistilor din Ardeal”. Autorul articolului aducea noi clarificari cu privire la cei pentru care guvernul budapestan deschisesera acest proces: "Inainte cu vreo 70-80 de ani, guvernele maghiare din vremea stapanirii habsburgice, au trimis in executarea operei lor de deznationalizare a Romanilor din Ardeal, au trimis, zic, in aceasta provincie, colonisti unguri pe care ii inzestrau cu pamant, pana la 60 de hectare, acordandu-le tot felul de avantaje, ca sa se aseze cu temei. Pamantul li se da la inceput sub forma arendarii si daca in termen de 20-30 de ani, colonistii achitau anumite rate, ei deveneau stapani pe el. S-a intamplat, insa, ca la data prabusirii monarhiei austro-ungare, o parte din acesti colonisti nu erau cu toate ratele achitate, asa ca nici nu erau recunoscuti de guvernul maghiar ca proprietari ai pamanturilor. In preajma incheierii pacii de la Trianon,