Vedem zilele astea cum cel adus să salveze un ziar quality, omul care a condus o vreme Adevărul, nu este altceva decît guguștiucul perfect, victima naivă sosită din provincie și fraierită cu o ciorbă să pozeze la pagina 5 în curul gol.

Peter Imre probabil că nu înțelege, dar e chemat la televizor pentru că spune chestii urîte despre Dinu Patriciu și-atît. El e, pentru presa tabloidă, mama Oanei Zăvoranu producînd spumă la gură, e nevasta isterică a lui Moculescu tremurînd ca electrocutată, e Daniela Crudu plîngînd cu clăbuci la nas după un fotbalist, sau oricare alt penibil sau penibilă vreți. Pe nimeni nu interesează ce spune Peter Imre despre presă. Trebuie să știe că are dreptul să tacă despre presă, pentru că orice spune poate fi folosit împotriva lui. Pînă la urmă, cît să fi învățat și el în doi ani de faliment încît să dea și lecții?

Cînd Imre spune că Patriciu nu se pricepe la afaceri și că le-a îngropat pe toate, se încadrează perfect în sintagma "dovadă grăitoare". El însuși e imaginea marelui strateg al afacerilor lui Dinu Patriciu. Să ne înțelegem, Imre este "criminalul" adus de mogul să omoare mai încet Holding-ul. Cornețeanu și gașca lui o făceau cu o furie financiară care îl distrăgea pe miliardar de la investiții în alte afaceri falimentare. În ritmul acela, rămînea omul fără bani să facă afaceri.

Adevărul Holding ajunsese însă la maturitate, nu mai avea nevoie de mîna unor profesioniști cu sînge rece, în sensul că trustul nu se mai putea împrumuta de la bănci, nu mai putea rostogoli datoriile la furnizori, iar salariații, fascinați, ajunseseră să renunțe la bani doar ca să fie martorii celui mai mare naufragiu al presei românești.

Deci, ce era Adevărul cînd a venit Imre? Cea mai mare amenințare la adresa pădurilor, la concurență cu Verestoy și alți udemeriști. Tiraje monstruoase, insert-uri, sute de angajați care munceau