Parafrazandu-l pe Jerome K. Jerome, as zice ca presedintele nostru e ca acel vanator, caruia nu i s-a intamplat niciodata sa-i treaca prin fata un iepure, fara sa-l gaseasca exact cu degetul pe tragaci. Nu-l nimereste totdeauna, dar nici nu-l scapa pentru motivul ca n-ar fi fost pe faza.

De aceea, numai cine nu i-a invatat inca stilul a putut sa-si inchipuie ca va scapa momentul depunerii juramantului noilor judecatori de la CCR, fara sa traga putina spuza pe turta lui, marcand doua bile albe, la care nici rauvoitorii nu s-ar putea abtine sa-i dea macar putina dreptate.

Poate, daca nu era el insusi convins ca merge la sigur, se abtinea. De la o vreme, nu mai sunt toate ca altadata si a avut destule poticneli in ultimul an, ca sa se fereasca de primejdia rea, folosind paza buna.

Dar cum sa te feresti de primejdia rea, cand toata tabara adversa isi da singura cu stangu'-n dreptu', facandu-se ca nu observa cat de valabil este un referendum validat chiar de Curtea Constitutionala, cea care tocmai se innoia luni, cu trei judecatori deodata?

Si ce izbanda mai mare poate castiga Traian Basescu pe plan mediatic decat cea din ziua cand aceeasi CCR isi va reconfirma propria validare, dandu-i dreptate presedintelui si aruncand in derizoriu proiectul de Constitutie al lui Crin Antonescu?

Iar daca televiziunile carcotase vor comenta ca presedintele si-a depasit prerogativele, anticipand o viitoare cauza la Curte, cu atat mai bine: Curtea insasi a fost la locul faptei si a inteles sigur de partea cui este dreptatea, asa ca respectivele televiziuni au toate sansele sa se faca de bacanie.

Corect. Traian Besescu a stiut sa puna problema: acesti domni din clasa politica sfideaza chiar si Inalta Curte, tratand validarea referendumului de acum 4 ani ca pe o maculatura oarecare. Nu este asta sfidarea Justitiei? Nu e