Vara trecută, aproape pe vremea asta, Victor Ponta era şmecher. Abia proţăpit în fotoliul de prim-ministru, Copylotul se cherchelise zdravăn de la beţia puterii şi avea chef de harţă şi de miştocăreală. “”Bănuiesc că doamna Merkel n-o să voteze la referendum”, rânjea el, cu mutriţa de tocilar care-a ştiut problema la mate. Era, dacă vreţi, la fel de băţos, în relaţiile cu doamnele teutone, ca apevistul sadic din “Terminus Paradis”, ăla care le spunea soldaţilor “Bă, io-s căpitanu’ Burcea, am o pxxă de-un metru şi-o să vă cam fxt pe toţi!” Între timp, bărbăţia lui Victoraş a mai intrat la apă. N-o mai are chiar de-un metru şi de fxxxt nu ne mai fxxe decât pe noi, românii.
Când a fost invitat la Berlin, Micul Futilescu s-a lăudat o săptămână întreagă, în avans, ce-o să-i facă el lui Merkel, ce poziţii o s-adopte cu ea, cum o să-şi umfle muşchii ca să-i arate ce bărbat politic este. Dar ieri, când a venit momentul întâlnirii, Victoraş a dat chix ca un licean dus pentru prima oară la femei. Deşi discuţiile ar fi trebuit să dureze, potrivit protocolului, un sfert de oră, premierul a ieşit din Cancelarie după doar patru minute, roşu până-n vârful ochelarilor de reproşurile aduse de doamna dirgintă. Se vedea clar că era terminat, deşi frau Anhela, mai rece din fire – mde, suflet nordic, ce vreţi? – încă nu terminase.
Mai avea încă multe de spus, dar a preferat să nu i le spună, că, oricum, nu mai avea ce scoate din el. După fix patru minute pe ceas, Victoraş era ejaculat precoce din Bundeskanzleramt şi expediat la Bucureşti, să mai prindă vlagă pe el şi să-l învie cu apă televiziunile prietene, liniştindu-l că nu mărimea (discuţiilor) contează, ci calitatea. Ce-ar fi putut să-i spună, în doar patru minute, Merkel? Probabil ceva de genul: „Dacă nu vă băgaţi minţile în cap şi nu vă apucaţi să stârpiţi corupţia şi să puneţi preţ pe muncă, onestitate şi hărnicie,
