Pierderile involuntare de urină pot afecta pe oricine, însă problema se acutizează odată cu înaintarea în vârstă. Află care sunt cauzele incontinenţei urinare, astfel încât să iei din timp măsuri pentru atenuarea neplăcerilor.
Specialiştii spun că de fapt incontinenţa urinară nu este neapărat o boală în sine, ci mai mult un simptom care poate anunţa diverse afecţiuni. Astfel, această problemă apare atunci când muşchii perineului sunt prea slăbiţi, iar pierderile de urină apar atunci când strănuţi, râzi sau când ridici obiecte prea grele. Pe de altă parte, incontineţa de stres poate fi însoţită de simptome precum urinări frecvente, nevoia de micţiune în timpul nopţii sau necesitatea stringentă de a urina. În momentul în care sesizezi că ai astfel de probleme, este indicat să te adresezi medicului urolog sau ginecolog pentru a-ţi prescrie un tratament şi/sau exerciţii Kegel. Totuşi, este bine să ştii că afecţiunea se tratează în funcţie de factorii care au declanşat-o. Iată care pot fi aceştia:
Infecţiile urinare
Printre simptomele infecţiilor urinare se numără şi nevoia stringentă de a urina şi, uneori, pierderile involuntare de urină Totuşi, după tratarea infecţiei urinare, dispare şi incontinenţa. Există situaţii, mai ales la femeile trecute de a şasea decadă de viaţă, când manifestările nu dispar după tratarea afecţiunii de bază, moment în care sunt indicate investigaţii suplimentare, deoarece poate fi vorba de o afecţiune mai severă.
Sarcina
Nu de puţine ori se întâmplă ca femeile însărcinate sau cele care tocmai au dat naştere unui copil să se confrunte cu incontinenţa de stres. Aceasta apare de obicei din cauza modificărilor hormonale specifice şi a creşterii în dimensiuni a uterului, care slăbeşte musculatura şi ligamentele pelviene. Incontinenţa urinară se poate menţine timp de şase luni după sarcină.
Menopauza
Oda
