Unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii insolventei il reprezinta suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita demarate pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Scopul avut in vedere de legiuitorului roman prin dispozitia de la art. 36 din legea 85/2006, desi poate parea paradoxal, vizeaza protejarea creditorilor iar nu dezavantajarea lor. Astfel, prin refuzul de a permite unor creditori sa deruleze actiuni si urmariri individuale impotriva debitorului, odata ce procedura insolventei a fost deschisa, legea garanteaza ca valorificarea patrimoniului se va face in mod colectiv si organizat sub supravegherea judecatorului sindic, fara ca anumite parti din patrimoniu sa fie sustrase sau exceptate.

Asa cum s-a pronuntat recent Curtea Constitutionala printr-o decizie (169/19.03.2013) de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, existenta unor actiuni paralele cu procedura concursuala prevazuta de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credala, fapt ce ar face imposibila evaluarea activului si pasivului averii debitorului, in vederea distribuirii rezultatului lichidarii.Pentru creditorul care a initiat sau doreste sa initieze o actiune care intra sub incidenta art. 36 din Legea 85/2006 este importanta cunoasterea modului in care actioneaza cauza legala de suspendare.

Suspendarea atrage oprirea de indata a cursului judecatii astfel incat instanta nu va mai putea lua o alta masura in proces decat constatarea acestui impediment. Spre exemplu, nu vor putea fi invocate ori solutionate exceptii, de procedura sau de fond, insa va putea fi dispusa disjungerea anumitor capete de cerere daca acestea nu atrag suspendarea de drept.

Un alt aspect important de stiut este ca suspendarea va impiedica atat continuarea