La mijlocul lunii trecute, Federal Reserve a publicat pe site o minută a ultimei întâlniri dintre conducerea băncii centrale a Statelor Unite şi Federal Advisory Council, organizaţie cu rol consultativ care include doisprezece reprezentanţi ai sectorului bancar american.

De atunci, pieţele financiare internaţionale s-au angajat pe o tendinţă accentuată de scădere, inclusiv la nivelul obligaţiunilor guvernamentale ale Statelor Unite.

"Politicii (n.a. monetare) curente îi sunt asociate o serie de riscuri potenţiale", se arată în minută, iar "randamentele scăzute din prezent reprezintă un factor negativ pentru administrarea portofoliilor de instrumente cu venit fix, a fondurilor de pensii şi a economiilor populaţiei".

Dar cuvintele cheie au fost altele: "există îngrijorări cu privire la o posibilă răbufnire a inflaţiei". Bineîn-ţeles că Federal Reserve nu poate să apară în presă cu astfel de declaraţii pentru a-şi justifica reducerea programului de relaxare cantitativă. S-au folosit, în schimb, o serie de "dovezi" privind consolidarea tendinţei de creştere economică, cum ar fi stabilizarea şomajului, tendinţă care nu ar mai avea nevoie de "impulsuri" monetare atât de puternice.

Pe lângă creşterea randamentelor obligaţiunilor de 10 ani ale SUA până la 2,2%, nivel aflat cu mult peste minimul istoric de 1,4%, impactul cel mai mare s-a resimţit la nivelul pieţelor financiare din economiile emergente.

O analiză Citigroup preluată de Bloomberg arată că investitorii au retras o sumă record (n.a. 12,5 miliarde de dolari) din fondurile de obligaţiuni în prima săptămână din iunie 2013. De asemenea, s-au retras circa 5 miliarde de dolari din fondurile de acţiuni de pe pieţele emergente.

"Pieţele globale de obligaţiuni au înregistrat cele mai mari pierderi din ultimii nouă ani în luna mai 2013", mai scrie Bloomberg, în condiţiile în care "întăr