Traian Basescu are dreptate, si nu o spun prima data, sa ceara introducerea in noua Constitutie a rezultatelor referendumului din 2009 privind parlamentul unicameral si 300 de parlamentari.

Un referendum, fara deosebire intre tipurile de asemenea consultari, este, potrivit Constitutiei, o expresie a suveranitatii poporului.

Daca referendumul e validat, si cel din 2009 a fost validat, nu poate fi ignorat pentru ca nu exista suveranitate obligatorie si suveranitate neobligatorie, nu exista jumatati de masura.

Nu mai are nicio relevanta acum ce dezbateri au fost sau nu au fost organizate inainte de acel referendum, daca poporul a votat lucid sau visceral, daca una, daca alta. Ele tin de istorie.

Fapt este ca avem un referendum valid, cu niste rezultate clare de care nu se poate sa nu tii cont daca vrei sa te numesti in continuare stat de drept.

Asadar, Traian Basescu este indreptatit sa iasa la lupta pentru apararea suveranitatii exprimate prin referendumul din 2009. Aceasta este chestiunea principiala. Dincolo de ea este o chestiune politica.

Si din acest punct de vedere USL i-a lasat lui Traian Basescu un bulevard pe care sa se manifeste pe final de mandat ca presedinte jucator. Iar Traian Basescu nu are nevoie de un bulevard, ii ajunge si o ulita.

Era imposibil sa nu foloseasca aceasta cale. Iar vehiculul cu care porneste pe ea este noul referendum, mai precis amenintarea cu noul referendum.

Eu nu cred ca se va ajunge la un nou referendum. Pentru ca ma indoiesc ca proiectul fara rezultatele referendumului din 2009 va trece de CCR. Exista deja o decizie a Curtii care spune ca legea fundamentala nu trebuie modificata pentru a introduce rezultatul unui referendum, dar daca el exista trebuie introdus la proxima modificare. E suficient ca CCR sa fie consecventa pentru ca proiec