Orice oraş care se respectă, din România şi din lumea largă, are o arteră pietonală, zonă liberă de maşini destinată exclusiv promenadei. În mod normal, străzile rezervate plimbărilor sunt cele mai frumoase din localitate şi cele mai îngrijite. Sunt, aşadar, o carte de vizită a comunităţii, locul unde turiştii îşi pot face o idee despre perspectivele oraşului în cauză.

Nu întâmplător Braşovul, Sibiul, Timişoara, Iaşiul sau Oradea se pot lăuda cu zone de promenadă care fac o bună impresie oricărui vizitator român sau străin. Sunt oraşe unde se vede cu ochiul liber că lucrurile "se mişcă", atât din punct de vedere economic, cât şi administrativ.

La Brăila, zona de promenadă este strada Mihai Eminescu şi asta spune cam tot ce era de spus despre starea actuală a oraşului. Caldarâmul din piatră cubică atât de prost făcut încât îl ocoleşte toată lumea, trotuarele nemăturate, imaginea deplorabilă a unor clădiri de patrimoniu precum fostul CEC sau Hotelul "Pescăruş" ce stau să se dărâme şi, în general, cam tot ce ţine de această stradă dau de înţeles că Brăila e un oraş de mâna a doua, sărăcit şi prost administrat. Dacă mai amintim şi episodul cu iluminatul public, care nu a funcţionat câteva luni până când, la insistenţele presei, primarul a dat dispoziţie să se rezolve problema - după ce mai dăduse ordin o dată, în urmă cu câteva săptămâni -, devine clar cât interes acordă administraţia locală acestei străzi emblematice a oraşului. Şi mai ales cât de eficient se derulează actul administrativ...

Doar terasele apărute ca urmare a unor iniţiative private reuşesc, cât de cât, să mai scoată din amorţeală zona de promenadă a Brăilei. E prea puţin, însă, pentru a se putea egala vremurile de glorie, când Str. Mihai Eminescu se numea Strada Regală şi era inima oraşului. Clădirile arătau atunci impecabil, magazinele de la parter etalau mărfuri d