Sindicatele şi administraţia CE Oltenia sunt două pietre tari. Nici una dintre părţi nu e dispusă să cedeze într-un război al surzilor.
Ministrul Niţă a venit, s-a crucit şi a plecat. Nu înainte de a rezolva problema în clasicul stil dâmboviţean: „Să facem o comisie!”. Comisia s-a întrunit o dată, au ieşit scântei şi… părţile beligerante au plecat la împărăţie, în capitală.
Ministrul a mai scăpat o idee, la fel de strălucită ca prima, şi multă lume speră că e ultima pe această temă: „Să încheiaţi un protocol!”. Părţile s-au întâlnit, din nou, ieri şi, cum era de aşteptat, s-au văzut, s-au strâmbat (era să scriu scuipat) şi au plecat.
De fiecare dată, aceleaşi voci dau declaraţii presei, printre dinţi. Trebuie să-i ascult de multe ori ca să deduc ce au vrut să spună. Nimic concret, nimic coerent, parcă vin de la o degustare de suc natural de struguri şi o ciorbă de burtă de la cantina aflată la subsolul Diviziei Miniere. Sau le pun secretarele ceva în apă?
Bine, mă, îmi vine să le zic de fiecare dată, dar voi când mai prestaţi şi în interesul salariaţilor? Pentru că nu vă gândiţi că sindicaliştii vin cu gânduri curate de a negocia pe bune cu administraţia. Vin să mai pună câte un stop pe piept (aşa la caterincă), să le amintească celor din administraţie că le-au tăiat şmenurile care produceau din greu pentru buzunarele lor şi că au prins momentul să se pună de-a doua.
După negocierile eşuate de ieri, a mai venit o soluţie dinspre Bucureşti. Nu creeeed! Ministrul Niţă îl va trimite la Tg-Jiu, săptămânal, pe consilierul său, Gavril Baican. Păi nu putea să facă asta de prima oară, să nu mai cheltuie bani cu deplasarea la Gorj? Şi apoi să nu-i mai pună pe drumuri pe cei de aici?
Cele trei măsuri dispuse în ultima vreme de Niţă sunt edificatoare în ceea ce priveşte competenţa acestuia în domeniul energetic. Baican e un personaj respectat
