Mineritul din Nord, mineritul neferos, mai ales metalele preţioase au deschis Maramureşului toate uşile dezvoltării economice. Între 1960 şi 1990, nordul ţării a fost una dintre cele mai importante regiuni din România. De aici plecau aurul şi argintul, plumbul, cuprul, alte metale neferoase. Drept urmare, Baia Mare s-a dezvoltat firesc, având în vedere importanţa zonei.

Pe lângă blocuri, drumuri, cartiere, în Baia Mare s-a dezvoltat cel mai important Institut de Cercetări şi Prospecţiuni Geologice din ţară.

Institutul a atras multe minţi luminate, iar munca acestora s-a materializat în lucrări ştiinţifice de profil, în invenţii, dar şi în ceea ce era necesar pentru mineritul neferos, respectiv, hărţi ale perimetrelor miniere aflate în exploatare, ale celor care urmau să fie exploatate sau cercetate. Evident că Institutul din Baia Mare nu a lucrat numai pentru această regiune, pentru Remin Baia Mare. Aici se găseau hărţi, prospecţiuni pe întreaga ţară. Biblioteca Institutului era „perla coroanei”. Un loc în care se ştia cam tot ce era la vremea respectivă exploatabil, din punct de vedere al resurselor minerale, dar şi zeci de invenţii în domeniul exploatării miniere, pentru Flotaţii. Comori care erau râvnite de mulţi, din ţară, dar şi din alte ţări.

GAZETA de Maramureş v-a prezentat recent un material în care arătam că mineritul neferos românesc şi metalurgia neferoasă a fost sacrificată pe altarul intereselor politice, ale unora personale, cu largul aport al celor care au dorit să parvină. Multe din ţările din jurul României sau de aiurea au dorit ca acest sector economic al ţării noastre să dispară.

Sună a teoria conspiraţiei, dar zilele acestea, în Baia Mare, fără nici o legătură cu cele susţinute de GAZETA, istoricul american Larry Watts, la lansarea noii sale cărţi în Baia Mare, a spus, printre altele, că