Vizita premierului Ponta in Germania are o semnificatie deosebita pentru desenarea liniilor de politica externa ale Guvernului USL. In conditiile in care Franta, la un an dupa alegeri, nu reuseste sa recastige increderea propriilor cetateni si nu reuseste sa-si reporneasca economia, Europa pare sa functioneze cu un singur motor – cel german - si cu combustibil rusesc.
In aceste conditii, Romania trebuia sa reia legaturile politice cu Germania, mai ales ca si Germania trebuia sa tina seama de interesele generate de nivelul foarte ridicat al schimburilor economice cu tara noastra – aproximativ 20 de miliarde de euro si de cele aproape 20.000 de societati ale investitorilor germani inregistrate in Romania.
Dupa incheierea Razboiului Rece, relatiile romano-gemane au evoluat destul de rapid. Principalul reper, la acel inceput de drum, l-a constituit Tratatul romano-german, pe care l-am semnat, in 1992, cu ministrul de Externe Genscher. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci. O noua perioada fasta a constituit-o perioada 2001-2004, in care Germania ne-a sprijinit semnificativ atat in ceea ce priveste eliminarea vizelor, cat si in ceea ce priveste intrarea in NATO si in Uniunea Europeana. In acea perioada au inceput investitii masive ale capitalului german in Romania, in special in industria pieselor componente pentru masini. A urmat o etapa in care relatiile economice si cele politice au evoluat pozitiv, fiind marcate negativ doar de situatia in care in Romania s-a pus problema inlocuirii lui Traian Basescu. Miza era legata mai curand de batalia la nivel european intre stanga si dreapta si de ocuparea unor pozitii de control la varful Uniunii. Unele declaratii ale premierului roman au alimentat raceala in relatiile bilaterale, in ultimele luni.
Victor Ponta le-a spus jurnalistilor, la Berlin, ca “razboiul” politic al declaratiilor s-a incheiat. Este
