Ok, deci sunteți un părinte care are un copil la tenis și care își pune întrebări de genul: "Am observat uitându-mă la televizor, și oricum toată lumea zice asta, că tenisul este un sport în mare parte mental. Oare ce ar fi bine pentru copilul meu ca să se dezvolte pe partea mentală?" sau "Copilul meu pune meciurile la suflet și se consumă prea mult. Poate i-ar trebui un ajutor?” sau "La antrenament joacă mult mai bine decât la meci, e clar că pleacă de la mental". Sau alte întrebări din categoria aceasta, ați înțeles ideea. De unde începeți, care ar fi variantele posibile?
Una ar fi să aibă discuții cu cineva de specialitate, discuții în care să se vorbească despre ce simte copilul pe teren, care e diferența dintre antrenament și meci, când dă randament mai bun, când e certat sau când i se vorbește într-un anumit fel (de către antrenor, părinte, bunic etc), când are cele mai multe satisfacții pe terenul de tenis, în ce momente etc. Se creează o relație de prietenie și de încredere cu persoana respectivă. Copilul va avea astfel ocazia să spună ce are pe suflet cu adevărat și ce se întâmplă în interiorul lui, fără să îi fie teamă să dezamăgească sau să fie certat. Și da, teama de dezamăgire există indiferent de cât de bună e relația părinte/copil. Poate fi important pentru el să aibă în jurul lui o astfel de persoană.
Citește întreaga analiză făcută de Raluca Olaru, cu exemple despre abordari corecte si abordari gresite, cu sfaturi pentru părinți și multe alte detalii interesante, pe Treizecizero.ro.
Ok, deci sunteți un părinte care are un copil la tenis și care își pune întrebări de genul: "Am observat uitându-mă la televizor, și oricum toată lumea zice asta, că tenisul este un sport în mare parte mental. Oare ce ar fi bine pentru copilul meu ca să se dezvolte pe partea mentală?" sau "Copilul meu pune meciurile la suflet și se consum
