Despre cânepă se zice că are peste 20.000 de utilizări și că poate duce la dispariția foametei globale. Și totuși, România pare să nu fie interesată de revigorarea acestei culturi-minune

Astăzi, cânepa a devenit o cultură de nișă, fiind întinsă pe suprafețe foarte reduse – puțin peste 10.000 de hectare la nivelul întregii Uniuni Europene. Pentru comparație, porumbul este plantat, numai în România, pe o suprafață de peste 2,5 milioane de hectare. Multe cauze au stat la baza acestei pierderi în popularitate, însă cea mai nocivă, de departe, a fost interzicerea „în bloc“ și aproape peste tot în lume a culturilor de canabis, legiuitorii nefăcând diferența între speciile de cânepă industrială și cele cu conținut ridicat de THC – substanța psihoactivă din marijuana.

Din 1993 încoace, majoritatea statelor au reparat această anomalie. Nu și România, care abia în 2000 a introdus cânepa pe lista plantelor a căror cultivare era controlată strict de stat, fiind considerată drog. La noi, decăderea acestei industrii a venit de la sine, așa cum s-a întâmplat cu atâtea alte sectoare. Cultivatorii care și-au reprimit terenurile după 1989 s-au îndreptat spre alt tip de culturi, considerate mai profitabile, sau pur și simplu le-au lăsat de izbeliște. Totuși, prevederea legală amintită mai sus a fost cea care a dat lovitura de grație, iar atunci când autoritățile au modificat-o, după câțiva ani, a fost prea târziu – cu atât mai mult cu cât, ulterior, subvențiile agricole acordate în cazul acestei culturi s-au dovedit neatrăgătoare. Din fericire, nu toată lumea a fost de aceeași părere.

Doi ingineri și un economist fără niciun fel de experiență în agricultură (unul dintre ei, Dan Lăzărescu, tocmai plecase din acţionariatul Medicover) au înființat, în 2007, o companie de procesare a semințelor de cânepă (din care se fabrică uleiuri, suplimente nutritive, medicamente et