În pădurea Hoia-Baciu din Cluj se petrec o mulţime de fenomene de-a dreptul înspăimântătoare. Sute de oameni au fost martoti la aceste fapte de necrezut, iar acum le povestesc tuturor.
Profesorul universitar Adrian Pătruţ povesteşte într-un interviu pentru Antena 3 despre întâmplările reale, dar supranaturale pe care le-a trăit în pădurea de lângă Cluj - Hoia-Baciu.
"Ceva cu totul aparte mi s-a întâmplat în 2000, în preajma Paştelui. Mă dusesem atunci la pădure cu un cercetător originar din Cluj, care trăieşte în Germania. Deodată, am observat că din vârfurile a mii şi mii de copaci curgea ceva. Era o sevă, un lichid... Parcă era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri şi se aduna la rădăcinile lor. Am rămas încremenit.
Pădurea Hoia-Baciu e cunoscută pentru vegetaţia ei foarte, foarte uscată, aşa că era ceva neobişnuit ce văzusem noi acolo. A doua zi, când ne-am întors, nu mai era nici urmă din seva aceea abundentă ce curgea de pe miile de copaci. Pământul uscat o absorbise cu totul.
Mai există o altă întâmplare tulburătoare la care am asistat, şi pe care n-am povestit-o nimănui până acum. S-a petrecut după 1989 şi în ea a fost implicată o studentă de la Cluj. Eram cu toţii la liziera pădurii, la doar 50 de metri de oraş, pe coasta dinspre sud, care dă spre Someşul Mic şi de unde se vede tot oraşul, într-o deschidere panoramică frumoasă şi mare.
Şi atunci, ceva i s-a întâmplat fetei... Am văzut-o cum a stat tăcută şi pierdută ca într-o transă, vreme de o oră. Şi când s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, începuse să vadă Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai că-l văzuse, dar chiar se plimbase o oră întreagă (ora aceea a ei de transă!) prin Clujul fără blocuri. Mersese pe străzile şi pe bulevardele lui, aşa cum se înfăţişau ele şi înainte, şi în timpul războiului. O vreme, am asc
