San Antonio Spurs a spulberat-o aseară pe Miami Heat în meciul trei al finalei NBA, scor 113-77 şi a luat o opţiune serioasă pentru câştigarea titlului de campioană.
Chris Andersen (în roşu) a fost blocat clar de Danny Green şi Tim Duncan în meciul trei al finalei
Meciul trei, cel mai important al finalei
Se spune despre meciul trei al finalei NBA că este unul decisiv. Încă din 1985, când formatul finalei s-a schimbat în 2-3-2, adică două meciuri pe teren propriu pentru echipa cu record mai bun în sezonul regulat, urmat de trei meciuri în deplasare pentru echipa respectivă şi două meciuri pe teren propriu, a treia partidă s-a dovedit una dintre cele mai importante. Cel puţin în ultimele 12 sezoane, câştigătoarea partidei cu numărul trei s-a impus în finală în 11 cazuri. Singura excepţie a fost Miami Heat în 2011. Iar aceeaşi Heat speră că eşecul de aseară cu Spurs, scor 77-113, să nu însemne şi pierderea finalei cu echipa texană.
Duncan şi Spurs au fost tot meciul peste Heat
Au avut undă ”verde” la trei puncte
A fost a treia cea mai dură înfrângere pentru o echipă în finala NBA. Şi, surprinzător, eşecul nu a venit după o performanţă perfectă din partea trio-ului Parker-Duncan-Ginobili. Nu, Spurs s-a bazat exclusiv pe jucători la care Heat nu se aştepta să explodeze cu adevărat. Spre exemplu, Danny Green. Fără nicio emoţie într-un meci atât de important, Green (27 de puncte, 4 recuperări) a transformat şapte din cele nouă aruncări de la trei puncte încercate! La una singură de recordul stabilit de Ray Allen pentru cele mai multe aruncări de trei puncte reuşite într-un meci al finalei NBA în 2010! Dar Spurs a doborât alt record! Cele 16 aruncări de trei puncte transformate reprezintă cele mai multe într-o finală din istoria NBA. Pe lângă Green, texanii trebuie să îi mulţumea
