► O carieră didactică strălucită ► O sportivă de excepţie ► Şi-a urmat soţul, Emil Drumea, fiindu-i sprijin moral în activitatea sa ca sportiv şi apoi ca antrenor ► A fost recompensată, de-a lungul anilor, cu Salariul de merit, Gradaţia de merit, Distincţia „Gheorghe Lazăr” şi Placheta de excelenţă.
- Doamna profesoară Exevia Drumea, sunteţi o prezenţă strălucitoare în lumea şcolii din Valea Jiului, în mod special, dar şi din judeţul Hunedoara şi la nivel naţional unde v-aţi însoţit elevii sportivi cu străluciri pe podium, pregătiţi special de dvs. Cu ce amintiri sunteţi de acord să începem?
- Cu amintirea momentului repartiţiei, care s-a produs în anul 1978 când, după absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică din Iaşi, am început activitatea la Şcoala Generală din comuna Belceşti, judeţul Iaşi – fiind prima profesoară cu studii universitare de educaţie fizică la această şcoală. Această localitate este situată într-un cadru natural foarte frumos, de-a dreptul mirific. Am găsit acolo un teren de lut, amenajat special, prin care nu trecea apa. Era aidoma unui teren betonat, dar elevii se descălţau de tenişi când intrau pe teren, deoarece le spuneau părinţii că rup încălţămintea. Tenişii erau încălţămintea lor cu care veneau la şcoală şi trebuia să nu se rupă repede. La Belceşti am lucrat doar un an şcolar, deoarece în anul 1979 soţul meu, Emil Drumea, care era rugbist la Farul Constanţa, a venit ca sportiv la Ştiinţa Petroşani, iar eu a trebuit să fiu lângă el.
- Şi aşa aţi venit în Valea Jiului ca soţie de rugbist, dar şi ca profesoară de educaţie fizică...
- Ca profesoară de educaţie fizică am fost repartizată de către Inspectoratul Şcolar la Şcoala Generală Nr. 1 „Teodora Lucaciu” din Vulcan. Atunci am zis în sinea mea că plec. Nu-mi plăcea Valea Jiului, eu fiind născută şi crescând în frumosul oraş transilvan Târgu Mureş. Am luc
