Şerbana Drăgoescu în atelier

Noaptea trecută ne-a părăsit, la 70 de ani şi după o mare suferinţă, unul dintre cei mai sensibili artişti vizuali pe care i-am cunoscut: Şerbana Drăgoescu.

Numele ei s-a confundat pentru multă vreme cu noţiunea de avangardă în tapiserie. Descinsă dintr-o familie de fini intelectuali şi artişti craioveni, s-a format într-un mediu prielnic dezvoltării sensibilităţii şi receptivităţii estetice. Bunica, Aida Petrarian, era pictoriţă, iar în ultima parte a vieţii a creat păpuşi pe care, poate, cei mai în vârstă şi le amintesc din magazinul Fondului Plastic. Tatăl, Radu Drăgoescu, născut la Paris, şi-a făcut o bună parte din studii acolo, frecventând „Academia Julian”, expunând extrem de rar, deşi, din 1950, era membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Cu o curiozitate intelectuală extrem de vie, cu o sensibilitate pe care anii n-au reuşit s-o tocească, Şerbana Drăgoescu a abordat în cariera ei nu numai tapiseria, fiind una dintre primele artiste care au realizat la noi piese tridimensionale în această artă, dar şi domenii de graniţă, ca în cunoscutele „Erezii”, echivalări vizuale ale unor texte literare sau filosofice, semnate de importanţi autori autohtoni sau străini. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1969, a debutat, încă din facultate, într-o expoziţie de tapiserie românească itinerată în ţările Americii Latine. Au urmat multe personale în ţară şi în străinătate. Lucrările ei au fost expuse în expoziţii colective din Spania, Varşovia, Viena, Tokyo, Budapesta, Londra, Atena, Praga, Hamburg. Moscova, Vilnius, Geneva, Montreal, Berlin, Veneţia şi lista nu este completă. A primit Diploma de Onoare la „Cvadrienala de artă decorativă” de la Erfurt (1977) şi „Premiul UAP” pentru Artă decorativă. Piese semnate de ea se află în muzee şi colecţii particulare din România, Suedia, Elveţia, Portugalia, SUA, No