Era ultima etapă din campionatul lui 2004. Petrolul depindea de jocul rezultatelor. Mă dusesem la Alba Iulia, cu o dacie vişinie urcând rampele Ardealului cu 20 la oră, pentru că şoferul nu înţelegea că motorul cere treaptă inferioară. Intrasem în stadion pe podeţe de scânduri deschiolate. Arena era în reconstrucţie, Savin era preşedinte acolo. Petrolul era un hibrid, un amestec genetic între două specii, artificial şi, desigur, sterp. Acolo, în inima Ardealului, a retrogradat.
Pe urmă, Petrolul a revenit la origini. Reunirea lotului s-a făcut totuşi pe terenul Astra II, sub comanda lui Puiu Dridea. Veniseră şi Gabi Paraschiv şi Biţică, împrumutaţi până atunci la Poli Iaşi. Erau Marinescu, Laurenţiu Dumitru, George Ghiţă şi mulţi alţii.
Petrolul a început campionatul în Seria a II-a din B. Se bătea cu Pandurii la promovare. Eram reporter la Alpha TV şi transmiteam, înregistrat, toate meciurile. Ne-am dus la Turnu Severin, să jucăm cu Building Vânju Mare. Pe la Găeşti ne-am dat seama că uitasem casetele. În orăşelul dâmboviţean găseai frigidere la tot pasul. Casete profesionale, ioc! Aşa că am rugat un coleg să vină cu ele de la Ploieşti. Bani de benzină erau, pe vremea aia. Ne-am întâlnit la Târgovişte. Şi, până la Severin am ajuns în timp record, în condiţiile în care drumurile erau în reparaţii şi aveam un Peugeot utilitar diesel. Dar aveam şofer.
Am sosit cu 10 minute înainte de meci şi câteva le-am pierdut încercând să-i explicăm unui poliţist ce vrem să facem. Iar el ne-a răspuns: Las' că ştiu io d'ăştia. După care s-a dus să-şi ia seminţe. De care vrei?, a întrebat vânzătoreasa. D'ăştia albe, a zis el.
Pandurii ne-au scos promovarea din cap în sezonul ăla.
Nu-i nimic, venim la anul, ne-am încurajat noi. Au trecut şapte ani. Timp în care am colindat ţara-n lung şi-n lat în căutarea Diviziei A pierdute. Petrolul a învins Timişoara l
