13 iunie 2013. La 23 de ani mineriada din 13-15 iunie 1990, consideratã cea mai sângeroasã, cea mai brutalã ca stil si anvergurã dintre toate actiunile minerilor, în Valea Jiului nimeni nu mai vrea sã se mai gândeascã la acele evenimente. Cei care au trãit acele evenimente îsi aduc aminte de cum s-au rãzvrãtit atunci minerii, iar acum majoritatea dezaprobã violenta ortacilor.
Este de înteles reactia oamenilor în conditiile în care mineriada a fost cea care a adus o patã neagrã peste Valea Jiului. „Fetele negre” au fost hulite ani si ani în timp ce adevãratii vinovati nu au pãtit nimic. Cei care au fãcut puscãrie în urma acestei miscãri se pot numãra pe degetele de la o mânã si sunt doar din rândurile minerilor, Miron Cosma ori Denes Domokos, desi sã nu uitãm ortacii au fost chemati atunci de Ion Iliescu, presedinte al României. Actualul presedinte al Ligii Sindicatelor Miniere, Zoltan Lacatas sustine cã, din punctul sãu de vedere mineriadele nu au adus nimic benefic pentru Valea Jiului ci, dimpotrivã, numai deservicii. “De atunci nu prea îmi mai aduc aminte decât cã era nebunie, haos, isterie. Dupã pãrerea mea niste prostii care s-au întâmplat si nimeni nu stie de ce”, declarã Zoltan Lacatas.
13 iunie 2013. Mineritul din Valea Jiului aratã precum un muribund pe un pat de spital care supravietuieste doar datoritã aparatelor.
Ani la rândul din cauza restructurãrilor ce au avut loc în urma reorganizãrii unitãtilor miniere a dus ca numãrul minerilor sã scadã de la aproape 50.000 cât era în 1990 la sub 7.000 în prezent. Minele s-au închis rând pe rând, iar cele existente abia îsi mai trag sufletul. Pe principiul „Dezbinã si controleazã”, poate cea mai puternicã organizatie sindicalã din România datoritã unitãtii de care dau dovadã minerii, Liga Sindicatelor Miniere, s-a dezbinat de-a lungul anilor, iar minerii s-au ales cu lideri ce, cu mici exceptii,
