Vestea mi-a dat-o dl Constantin Mangiurea, fost primar al municipiului Câmpulung Moldovenesc, atenţionat, la rândul lui, de comunitatea evreiască din localitate.

De altfel, Rica Herling este printre ultimii membri ai acestei comunităţi (dacă nu ultima din cei circa 1800 existenţi în 1941 sau doar 18 câţi erau în 2003 din această etnie, după plecarea majorităţii evreilor în Israel sau prin decese; menţiunea este făcută de Vasile şi Otilia Sfarghiu, în cartea lor ,,Confesiuni, lăcaşuri de cult şi slujitori ai acestora, în Câmpulungul Moldovenesc”). Mai există un templu care ocupă un loc de seamă între locaşurile de cult ale oraşului, un sediu al comunităţii, de care au grijă o evreică căsătorită cu un român şi o contabilă româncă. Rica, care a fost întotdeauna un personaj pitoresc al Câmpulungului Moldovenesc, a avut şi ea o familie, care nu mai este (doi fraţi i-au murit în Israel), a avut colegi de şcoală primară şi de liceu şi, bineînţeles, colegi de serviciu.

Câmpulungenii maturi o ştiu de când era controlor de bilete la cinematograful ,,Luceafărul”. La rândul său, îi ştia pe toţi, mai tineri sau mai vârstnici, pe care îi primea cu drag şi le spunea cu convingere: ,,O să vă placă filmul, o să vedeţi!” Cinematograful, ca şi alte unităţi culturale (parţial sau integral), a devenit spaţiu comercial. Rica şi-a văzut de viaţă, cu amintirea anilor trişti din Transnistria, cu sufletul ei mare plin de compasiune pentru familiile celor plecaţi dintre noi, de fiecare dată, la cei cunoscuţi (şi nu avea puţini), Rica fiind prezentă cu o lumânare şi condoleanţe, fie că era vorba de ortodocşi, catolici sau de alte religii. A rămas cu singurătatea ei în casa de pe strada Căprioarei, pe care a donat-o mai târziu comunităţii, pentru că nu o mai putea îngriji.

Rica a împlinit frumoasa vârstă de 100 ani, nu singură, ci în familia care a ,,adoptat-o”, care o îng