Suveranitatea poporului se năruie în faţa suveranităţii Parlamentului. Aceasta este concluzia pe care o poţi desprinde din amendamentele aprobate în Comisia de revizuire a Constituţiei. Şi nu numai.
În 2009, cetăţenii se exprimau prin vot în favoarea unui Parlament unicameral cu 300 de parlamentari. Până în 2013, nu s-a întâmplat nicio minune pentru a respecta voinţa cetăţenilor, ba din contră, ni se explică faptul că rezultatul Referendumului nu este obligatoriu pentru Parlament. Susţin şi acum, ca şi la vremea aceea, că nu sunt convinsă că cetăţenii ştiu ce înseamnă bicameralism sau unicameralism. Dar susţin, ca şi atunci, că 300 de parlamentari sunt arhi-suficienţi.
În 2013, se aprobă în Comisia de revizuire un amendament care face inutilă instituţia Referendumului. Sau. şi mai clar spus, nu contează că cetăţeanul doreşte vreun Referendum pe vreo chestiune pe care o consideră arzătoare. Pentru că, pe amendamentul aprobat, doar Parlamentul poate inţia un Referendum. Iată amendamentul aprobat: "Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi". Adică, vrei tu, cetăţean, un Referendum, să fii sănătos, eu, parlamentarul votat de tine ca să te reprezint, iaca nu doresc. Aşa că să stai în banca ta, cetăţene, şi aşteaptă încă patru ani ca eventual să te pronunţi.
Pe scurt: USL spune că Parlamentul e suveran, nu popoprul. Cât timp poţi să îi spui cetăţeanului că nu contează nici dacă vrea Referendum, nici dacă merge la vreun Referendum, înţeleg că Parlamentul e deaspura voinţei cetăţeanului care l-a votat. Aşa, cumpărat, cu găleţi şi curbe de creştere a pensiilor în doi timpi.
