Are 35 de ani şi şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii bazându-se pe sprijinul material şi moral al celor din jur. Cu toate că nu puţini susţin că i-au întins o mână de ajutor, bărbatul spune că viaţa sa este un coşmar.

Ascultându-i povestea, nu poţi să nu te întrebi cum ar fi fost oare viaţa lui Marin Mitricoaia dacă acesta nu s-ar fi născut cu un handicap permanent sau dacă destinul său s-ar fi schimbat în cazul în care ar fi crescut în sânul familiei.

„M-am născut în Plopii Slăviteşti, o comună din judeţul Teleorman. Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl, în buletin e spaţiul liber la «numele tatălui». Mai am un frate şi o soră, iar mama a murit în 2010. Am crescut la casa de copii în Roşiorii de Vede, iar în Balş am ajuns pentru şcoala profesională, acum aproape 20 de ani şi am rămas acolo. La 18 ani am rămas pe drumuri, am mers apoi la o familie şi la o biserică de pocăiţi. Din 2010 stau în blocul G6, un bloc de locuinţe sociale al primăriei”, îşi prezintă Marin Mitricoaia în câteva cuvinte cele trei decenii şi jumătate de existenţă.

Un an fără energie electrică

Blocul în care locuieşte bărbatul are în jur de 60 de spaţii locative. Majoritatea adăpostesc foşti beneficiari ai sistemului de protecţie, tineri ajunşi la vârsta majoratului care au trebuit să plece din centrele Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), dar şi numeroase familii de etnie romă.

„De aproape un an ni s-a oprit curentul din cauza datoriilor foarte mari. Nu găsesc să lucrez şi nici nu am unde să mă duc, fraţii mei sunt fiecare la casa lui, stau şi ei cu chirie şi nu au posibilitatea de a mă lua şi pe mine la ei. Aş pleca, dar nu am unde să mă duc”, se mai plânge bărbatul de 35 de ani.

Certificat de încadrare în grad de handicap permanent

În timp ce bărbatul susţine că este la zi cu plata cheltui