N-are nicio treabă Piţurcă Victor cu condamnarea de un an cu suspendare pe care a primit-o în dosarul Valiza. Ce-i aia condamnare cu suspendare? Că doar n-a omorât un bou.

Şi chiar dacă îl omora, ce era aşa o mare tragedie? Îl plătea, îşi făcea geacă de cocalar din pielea lui, adidaşi din copite, mânca vreo două-trei fleici din el, dacă boul nu era bătrân, şi păstra coarnele pentru vreo ocazie potrivită. Carnea neconsumată o putea, la o adică, prelua Mitică de la Ligă, s-o comercializeze el prin restaurantele lui, care merg financiar impecabil, de când cu contractele alea de mare succes semnate cu RDS&RCS.

Piţurcă rămâne la Naţională. Asta nu-i de mirare, că nu poţi să-i ceri barbugiului care trişa prin cazinouri să aibă onoare sau bun simţ, însă e mai nasol momentul în care se cântă imnul naţional pentru un infractor condamnat.

Parcă totuşi nu dă bine. În rest, Piţurcă e plin de moralitate, dovadă că l-a suspendat pe Tamaş, alt bou, convocat la meciul Naţionalei cu marile vedete din Trinidad Tobago, pentru că respectivul Tamaş s-a făcut ca porcul cu vreo două nopţi înaintea istoricului meci.

Din cauză că s-a scăpat în porumb, Tamaş a fost suspendat de Piţurcă, lucru care mi se pare corect. Din cauză că e infractor dovedit şi condamnat, Piţurcă trebuie să rămână şef la Naţională, ca să le dea lecţii de conduită şi moralitate băieţilor cu şutul în băşică, lucru care nu mi se pare corect. „Ce e aia demisie de onoare, de ce să-şi dea demisia?”, a întrebat oarecum siderat Viorel Păunescu, altă matracucă masculină plimbată prin fotbalul autohton. Oricine şi oricât de bine i-ar explica lui Viorel Păunescu ce e aia demisie de onoare, janghinosul nu ar putea înţelege din două motive: pricepe greu ce înseamnă cuvântul „demisie” şi îi este imposibil să dibuiască, fie şi aproximativ, sensul cuvântului „onoare”.

Handicapul ăsta de pric