Sărbătoarea Înălţării Domnului, numită în popor şi Ispas, are loc chiar la 40 de zile de la Paşte. Mâine, credincioşii mănâncă, din nou, ouă roşii, pască şi cozonac. Iată câteva obiceiuri şi superstiţii. Sărbătoarea Înălţării Domnului, numită în popor şi Ispas, are loc chiar la 40 de zile de la Paşte. Mâine, credincioşii mănâncă, din nou, ouă roşii, pască şi cozonac. Iată câteva obiceiuri şi superstiţii.

Din ziua de Paşte şi până la Ispas, oamenii se salută spunând "Hristos a înviat!" şi li se răspunde "Adevărat c-a înviat!" De Înalţarea Domnului, pentru o singură zi, se salută spunând "Hristos s-a înălţat" şi se răspunde cu "Adevărat că s-a-nălţat!" După sărbătoarea Ispasului se revine la obişnuitele formule de salut.

În tradiţia populară, ziua de Ispas mai este numită şi Paştele Cailor, deoarece se crede că numai în această zi, şi doar pentru o singură oră, caii se satură pentru că aşa ar fi fost blestemaţi de Maica Domnului.

- Este ultima zi din an în care se vopsesc şi se împart ouă roşii sau se coace pască.

- Superstiţioşii nu dau nimic din casă în ziua de Înălţare, în special sare şi foc, căci cred că vor avea parte de pagubă, de ceartă şi de inimă rea.

- Nu se seamănă culturi, pentru că, se spune, nu vor da rod.

- Oamenii se încing la brâu cu frunze de nuc, la fel ca Iisus, ca să nu aibă dureri de spate, şi bat vitele cu leuştean, ca să se îngraşe.

- În unele zone ale ţării încă se mai păstrează tradiţia Moşilor de Ispas, se fac pomeni pentru morţi şi se împart pâine caldă, brânză, ceapă verde şi lapte proaspăt, se împodobesc mormintele şi casele cu ramuri de paltin, iar ferestrele, cu leuştean.

- Bătrânii cred şi astăzi că oamenii care mor în preajma acestei sărbători ajung în Rai.

- Se spune că, pentru o recoltă bogată, însămânţările trebuie făcute până de Înălţare.

De sărbătoarea Înălţării Domnului noi, româ