Exploatarea prin muncă a copiilor dezvoltă o piaţă a muncii extrem de profitabilă. Copiii sunt cea mai ieftină mână de lucru, suportă abuzurile fizice şi psihice, nu ştiu să-şi apere drepturile, nu reclamă, lucruri speculate de angajatori. Neşcolarizaţi şi necalificaţi, aceşti copii vor deveni adulţi infractori sau cazuri sociale, pe care statul va trebui să le întreţină.
Exploatarea prin muncă a copiilor este un fenomen ce se perpetuă zi după zi, sub ochii noştri. O piaţă a muncii extrem de profitabilă, în care sunt exploataţi minorii, se dezvoltă în voie atât pentru că opinia publică este ca şi inexistentă, cât şi din cauza legilor care ... nu se aplică pentru că exploatarea prin muncă a puştimii este foarte greu de dovedit. Consecinţele? O parte dintre aceşti copii vor îngroşa batalionul infractorilor pentru a supravieţui. Alţii vor deveni adulţi needucaţi şi necalificaţi pe care statul şi comunităţile locale vor trebui să-i întreţină.
De la omul de rând şi până la profesori, primari sau politicieni, cu toţii ştiu că există copii pentru care munca a devenit un obicei încă de la cele mai fragede vârste. Maturizaţi înainte de vreme, cu chipurile îmbătrânite şi palmele bătucite, desculţi şi murdari, îi putem vedea cu ochii noştri în fiecare zi, numai să vrem! Iar ceea ce ni se arată în pieţe, în en-gros-uri, în intersecţii sau în faţa bisericilor, în zile de sărbătoare, e doar aspectul cel mai facil al acestui fenomen extrem de periculos.
Greul, cu adevărat, îl duc copiii din mediul rural, care ajung să fie închiriaţi de propriii părinţi la ciobani sau pentru diverse munci în agricultură. Acei copii pentru care şcoala fie n-a existat vreodată, fie a devenit doar o amintire care le săgetează minţile în zilele lungi şi chinuitoare în care dau cu sapa, culeg, plivesc, cară, îngrijesc animalele, sparg lemne, încarcă, descarcă, etc... Până
