Într-o vreme când am terminat cu criza economică şi şomajul, când toată Europa, de la Hamburg la Munchen, ne iubeşte, e timpul să ne gândim şi la lucruri mai de suflet: ce punem pe steagul patriei.
La Comisia pentru revizuirea Constituţiei e treabă serioasă şi maculatură multă – fel de fel de propuneri, care mai de care mai năstruşnice. Se lucrează mult, se schimbă modificări, se revizuiesc schimbări.
Este unul dintre puţinele locuri din lume unde astăzi nu poţi să discriminezi pe criteriu de orientare sexuală, dar mâine după–amiază e iar la liber. N-avem dreptul la o locuinţă decentă, dar vedem o idee fundamentală în a nu-i mai chema romi pe romi. Mai multă lume îi va vedea cu acest prilej pe liberalii Dolha şi Crăciunescu în Libertatea decât i-a văzut la şcoală – şcoala românească, care ştim bine de la Băsescu, produce tâmpiţi, cel puţin doi pe sesiune parlamentară.
Dar să încerc şi eu să fiu constructiv, să nu mă limitez la critici, să vin cu soluţii. Dacă tot nu vom avea Nihil sine Deo pe steag, putem să punem altceva, mai aproape de tradiţia locurilor: Nihil sine Şpagă?!?
Cred că nu e nimic mai aproape de spiritul naţional. Dumnezeu nu ne uneşte pe toţi, de la creştini la musulmani şi atei, aşa cum o face şpaga. Şpaga este conceptul românesc cel mai incluziv - se ia şi se dă indiferent de vârstă, etnie, religie, confesiune, gen, orientare sexuală şamd. Iei – eşti hoţ, bravo. Nu iei – eşti prost şi dubios, cum adică să nu iei? Faci pe desteptu cu noi.. sigur iei dar nu recunoşti...
Ca să merg până la capăt am şi o propunere pentru stemă, oricât vi s-ar părea vulturul de potrivit. Cât e el de pasăre de pradă, o mână într-un buzunar străin e mult mai relevantă, mai adecvată. Luaţi-o cum vreţi, e corect din orice perspectivă: fie că bagi suta de lei în buzunarul unui doctor, fie că iei portofelul din RATB.
Dacă nu vă supăraţi e şi
