de Andra MARINESCU
andramarinescu@tribuna.ro
12 iunie 2013 22:36
2 vizualizari
A-A+
Nu au mai vrut să fie slugile viciilor. Să aibă rost pe lume numai ca să depindă de ceva. Să se trezească cu gândul că viaţa nu poate fi trăită fără să o consume cu alcool, droguri sau medicamente. Asta au hotărât 12 femei care, pentru a scăpa din frâiele dependenţelor distrugătoare, au ales să se interneze la aşezământul "Insula Speranţei", un centru de reabilitare, care, de 16 ani, resetează vieţi şi le aşază înapoi lângă familie şi prieteni.
Oameni de toate felurile sunt naufragiaţi pe "Insula Speranţei", pe strada Triajului din Şelimbăr. Cadre didactice, economişti sau redactori au "înotat" până aici să se recupereze. Este şi cazul Ralucăi, o femeie de 47 de ani, care, fără să conştientizeze, încet-încet a ajuns să fie victima alcoolului. Provine dintr-o familie de intelectuali, bunicii şi părinţii săi fiind medici, iar de la numele pe care şi l-a pus în trei ziare din Bucureşti, a trecut la sticle de băutură, bere şi cocktailuri. Astăzi, pe toate le lasă în urmă. Şi visează la o viaţă decentă, mai bună şi cu planuri pe care să şi le îndeplinească.
"Am zis că nu mai merită să trăiesc!"
La începutul anului, pe 10 ianuarie, a păşit pentru prima dată, nedumerită, pe "Insula Speranţei". A avut o bătălie cruntă cu alcoolul, pe care nici vorbă să îl lase nici măcar câteva ore. I-a fost soţie unui om extraordinar, spune ea, dar pe care, după 12 ani de relaţie, l-a lăsat deoparte pentru a-şi putea vedea de anturajul în care intrase, fără să realizeze că, de fapt, îşi făcuse culcuş într-o lume deloc normală şi etică, care îi fură, în acelaşi timp, bucuriile vieţii. Au băut şi împreună o perioadă, dar Raluca nu îşi putea stăpâni setea de alcool şi mai de fiecare dată exagera. "Am ajuns să beau tot timpul. Dimineaţa când mă tr
