2013 este al cincilea an consecutiv în care leul este ţinut supraapreciat în perioada încasării dividendelor, favorizând repatrieri avantajoase de profituri pentru multinaţionale
Fenomenul a devenit şi mai evident în acest iunie, când, după încheierea sezonului, leul s-a depreciat într-un ritm similar "atacului speculativ" din 2008
Ilie Şerbănescu: Această sezonalitate este păstorită clar de Banca Naţională în folosul unor băieţi deştepţi care sunt mai deştepţi decât băieţii din energie
După ce în prima parte a acestui an s-a regăsit în intervalul de variaţie cuprins între nivelurile de 4,32 lei pentru un euro şi 4,43 lei pentru un euro, moneda naţională s-a depreciat agresiv la început de iunie, atingând în numai câteva şedinţe de tranzacţionare nivelul minim în raport cu euro din ultimele şase luni. Avansul de peste 6% al perechii valutare euro/leu în mai puţin de două săptămâni nu numai că depăşeşte fluctuaţiile medii pe acest instrument financiar, dar nu îşi regăseşte o mişcare de o violenţă nemai- întâlnită decât în timpul aşa-numitului atac speculativ din octombrie 2008.
Coincidenţă sau nu, deprecierea mai accentuată a leului a primit frâu liber abia la finalul sezonului de încasare a dividendelor. Este, practic, al cincilea an consecutiv în care leul se întăreşte în această parte a anului, favorizând repatrierea în condiţii avantajoase a profiturilor multinaţionalelor de la noi, dar şi raportări bilanţiere ameliorate pentru băncile-mamă cu expuneri importante pe România.
Această sezonalitate supărătoare - în care leul se întăreşte în primăvară facilitând transferuri avantajoase pentru multinaţionale, pentru ca apoi să se deprecieze către începutul lunii octombrie, lăsând posibilitatea statului să colecteze taxe şi accize mai ridicate de la contribuabili - îşi are mai degrabă corespondenţa într-o activitate de trading decât a
