Că e doar o cacealma sau un calcul politic pervers, menit să învie prea amorţita Mişcare Populară, contează mai puţin. Nu ştiu în ce măsură va reuşi acest lucru (ne vom dumiri în zilele, săptămânile şi lunile care vor urma). Însă ideea lansată ieri de Traian Băsescu de organizare a unui (nou) referendum legat de Unicameral şi scăderea numărului parlamentarilor la 300 are un mare merit. Acela de a releva cu adevărat cât de mare e aberaţia cu reducerea cvorumului necesar pentru modificări constituţionale la 30%. Până acum, legea care a consfinţit diminuarea cvorumului a trecut aproape neobservată de către opinia publică. De iritat s-au iritat (şi reacţionat), pe ici, pe colo, câţiva comentatori şi analişti, câţiva reprezentanţi (nu prea mulţi) ai unor ONG-uri. Şi câţiva revoltaţi „de serviciu”, cei care, în ultimii ani se încăpăţânează să se tot revolte împotriva tuturor mizeriilor servite de-a gata de guvernanţii de diferite colaraturi şi alianţe. Dar cum abundenţa mizerabilităţilor e atât de mare, oamenii au obosit să-i mai asculte.

Şi astfel cvorumul de 30% a mers mai departe, fără a înregistra o opoziţie reală şi o presiune de respingere din partea marii majorităţi a românilor. În logica adversiunii faţă de Traian Băsescu şi a frustrării generate de ignorarea voinţei populare când cu referendumul de demitere de anul trecut, reducerea la 30% a cvorumului necesar modificării Constituţiei a fost îngurgitat de prea mulţi ca fiind „un rău acceptabil”.

Posibilitatea ca o astfel de decizie să-i profite „inamicului” e mai mult decât o palmă peste ceafă. E un pumn în plină figură. Care scoate în evidenţă cât de mare e porcăria cu cvorumul de 30%.Şi faptul că e o măsură care favorizează arbitrariul, autoritarismul şi, în ultimă instanţă, măsuri dictatoriale. Cu un cvorum de schimbare a Constituţiei de 30%, orice aberaţie e posibilă. Să luăm ca exemplu, o simp