Dl. Crin Antonescu nu a avut vreodată o mare funcţie de răspundere în stat. Vorbeşte bine, cu ochii lui mari şi albaştri mai poate încă să vrăjească tinere şi entuziaste votante cu gândul brambura după sburători, mai sunt încă unii compatrioţi cărora postura aceea oficială, arcuită, pe vârfuri şi cu freza spre spate, le mai sugerează fermitate, nu doar o împăunare grandomană. Dar abia acum, ca şef al comisiei de revizuire a Constituţiei, dl. Antonescu a ajuns în punctul în care ne poate demonstra pe deplin întreaga imbecilitate periculoasă de care este în stare.
Când un aşa nechemat vine să îndruge texte constituţionale pe care le explică apoi seara la televizor cu aerul că a descoperit apa caldă la tropice, atunci situaţia devine gravă. Iniţial, a promis că lucrările comisiei se vor desfăşura în perfectă transparenţă, însă niciun prăpădit de document produs de comisie nu a fost dat publicităţii în mod oficial, cu un antet şi o semnătură. Oricâtă presă ai lăsa la dezbateri, oricâte calităţi de scrib ar avea puţinii ziarişti care asistă la şedinţe, interesul oricărui cetăţean de a şti cum se schiţează noua lege fundamentală n-are încotro şi rămâne neostoit. Să admitem că îi cerem prea mult, că este o remarcă de formă, nu de fond, şi să continuăm cu gogoriţele cele mai grave:
- De teamă că o să-şi pună lumea în cap, dl. Antonescu repetă cu obstinaţie că singurele schimbări vizează repararea unor disfuncţionalităţi observate în ultimii 10 ani. Prin urmare, sistemul politic cică se ajustează doar, rămâne o republică semi-prezidenţială, cu preşedinte ales direct şi parlament bicameral. Ei, aş! Un preşedinte complet castrat, transformat în muşcată în geamul Cotrocenilor, şi un Parlament devenit „organ suprem al poporului român" (din terminologia Comisiei) conturează un sistem puternic parlamentarist, iar analiza minimală a detaliilor sale de funcţionare are