Timişoara era să fie călcată de mineri, imediat după Revoluţia din 1989, la scurt timp după ce minerii au rupt oase în Bucureşti. Atunci când au auzit timişorenii că minerii vor să „lovească” oraşul de pe Bega, s-au organizat în grupuri şi au stat la porţile oraşului, în locurile vizate şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a evita acest lucru.

Populaţia Timişoarei era solidară, în acele timpuri. Apoi, timişorenii au fost măcinaţi de dezamăgiri. Populaţia a fost fabuloasă în 1990, o solidaritate fantastică. S-a ales praful... din cauza necazurilor şi a dezamăgirilor...

Excursii din Valea Jiului spre Timişoara

„La câteva săptămâni după mineriada din 13-14 iunie 1990, am citit într-o revistă consacrat securistă (Europa), directorul era fost ofiţer de securitate, un anunţ care mi s-a părut ciudat: „în Valea Jiului se organizează excursii spre Timişoara, pentru a vizita locurile fierbinţi ale revoluţiei”. În contextul respectiv, am avut impresia că s-ar putea organiza o mineriadă, mascată turistic, în oraşul de pe Bega”, povesteşte Liana Şerban, membră a Societăţii Timişoara şi soţie a regretatului George Şerban. Mai mulţi oameni din Societatea Timişoara au încercat să verifice prin cunoştinţe din Valea Jiului, rude, veridicitatea presupunerilor. S-a primit confirmarea din mai multe surse că circulă zvonul pregătirii unei descinderi a minerilor în Timişoara. Potrivit celor din Valea Jiului, această excursie trebuia organizată în weekend, deoarece „muncitorii timişoreni sunt mult mai solidari sau mai bine organizaţi decât bucureştenii şi ar putea opune rezistenţă în zilele lucrătoare, ieşind masiv din întreprinderi” – cum a spus o sursă din valea Jiului. Aşa circula ca zvon...

S-au organizat grupuri de veghe

Tot din sursele din valea Jiului s-a aflat că minerii vor veni şi cu autocare, şi cu trenul. Zvonurile au fost confirmate de că