Dacă se pare că am tot scris despre colecţionari în ultimul timp, să ştiţi că ei sunt de vină. Ei au început primii şi au tot ţinut-o cu evenimente, ba redeschiderea după vreo 10 ani a Muzeului colecţiilor de artă din Bucureşti, ba o expoziţie a colecţionarilor, ba vânzarea la licitaţie a unei colecţii deosebite. Dacă despre simezele necomerciale am mai scris, cu părţile lor bune, dar şi cele penibile, am promis şi ne-am propus să punem preţuri la componentele unei colecţii.

Doctorii erau printre cei mai serioşi colecţionari ai scenei româneşti, şi înainte de comunişti, prin interbelic, şi în timpul lor, dar şi după ce ar fi trebuit să fie postcomunismul. Motivele sunt foarte diferite, dar bani au avut mereu. Mai demult a funcţionat preaplinul lor de cultură şi civilizaţie şi sensibilitatea artistică bine educată, la un moment dat apropierea de artişti a contat, de naturelul lor simţitor, iar ei şi-au plătit de multe ori sănătatea cu rodul creaţiei lor. În prezent, medicii rămân colecţionari de seamă, dar nu mai au timp să îşi cultive această pasiune, şi procentul lor se reduce tot mai mult, sub presiunea impunerii altor categorii de colecţionari.

Medic era şi John Kesletz, născut în Ohio, SUA, în 1914. Spre deosebire de Swami Kriyananda, pe numele lui real J. Donald Walters, năs¬cut american la Teleajen, Ioan Chisăliţă era român născut pe noul continent unde părinţii săi, ca mulţi ardeleni ai vremii de acum peste un secol îşi căutau joburi sau doar un rost în viaţă. A făcut medicina la Cluj, războiul l-a făcut pe linia frontului, a căzut în patima artei plastice, şi s-a pus iremediabil pe colecţionatul sistematic. La exact trei decenii de la moarte, colecţia sa este una dintre cele mai importante apărute pe piaţă şi dacă nu s-a dus spre Muzeul colecţiilor, unde ar fi avut un loc de cinste, bine că a apărut, pentru ultima dată, în lumina deplină a admiraţ