In cea de-a 40-a zi de la Paste se celebreaza Inaltarea lui Iisus la ceruri. Inaltarea are vechi radacini religioase si semnifica, de fapt, momentul in care sufletul se desprinde definitiv de trup si de aceasta lume si se duce inapoi in dimensiunea din care a venit.

Dincolo de referirea stricta la Iisus ca personaj istoric si la perioada scursa intre moartea pe cruce si ziua in care si-a anuntat ucenicii ca se duce la Tatal, aproape toate religiile, inclusiv crestinismul ortodox, admit ca la moarte, in procesul despartirii sufletului de trup, exista niste etape de "dematerializare".

In cele 40 de zile, sufletul trece printr-o serie de procese care vor determina daca defunctul se duce "sus" sau "jos".

Medicina recunoaste ca ultimele celule ale corpului mor dupa trei zile. Pe de alta parte, exista o credinta populara precum ca persoanele aflate in moarte clinica "invie" in cel mult trei zile, perioada in care trebui tinute la vedere - in caz ca isi revin.

Clarvazatorii spun ca, vreme de trei zile, sufletul ramane legat de trup prin "cordonul de argint", iar corpul fizic inca mai emana o aura energetica ce se stinge treptat.

In clipa decesului - se zice - ingerul pazitor cu care este daruita fiecare persoana la botez ia sufletul "de mana" si il conduce prin toate etapele pe care le are de parcurs.

In cea dintai zi, inaintea sufletului trec toate faptele pe care le-a facut in aceasta viata, bune si rele laolalta. In jurul sufletului apar ingerii pe care i-a castigat, dar si diavolii care au fost chemati prin faptele rele. Intre cele doua tabere se da o lupta atat de grea, incat - se zice - bietul suflet este inspaimantat si nu trebuie sub niciun fel sa cedeze fricii.

In cea de-a doua zi, ingerul pazitor duce sufletul prin toate locurile pe unde a umblat, iar acolo vede toti oamenii, toate